_____________________________
Marele etnolog Ion Ghinoiu (stanga) primeste premiul Patrimoniului Romanesc pentru opera vietii sale.
_____________________________
_____________________________
Argumente, consemnări, analize şi perspective teoretice de etnoistorie românească
REVISTA ROMANA DE STUDII ETNOISTORICE ( RRSEI) este o publicatie de specialitate , creata in cadrul unui proiect experimental initiat de ARP - ASOCIATIA ROMANA PENTRU PATRIMONIU . Revista contine materiale cu caracter teoretic sau aplicat,puncte de vedere si opinii, eseuri,rezultate ale unor investigatii de teren etc. dedicate in intregime domeniului "etno-istoriei ".
Revista apare prin grija unui colegiu editorial si sub coordonarea ARP.
Colaborarea la RRSEI este deschisa oricarui autor cu preosupari in acest domeniu ,indiferent de palmaresul stiintific . Expeditia textelor se poate face la adresa de e-mail contacte.generale@gmail.com Textele trebuie sa fie expediate in programul MS Word, in atasament la mesaj, redactate cu diacritice romanesti, cu caractere "Arial", la marimea de 12 pixeli. La aceeasi adresa poate fi trimisa orice corespondenta destinata membrilor redactiei si orice opinie privitoare la materialul aparut sau dorit.* Preluarea textelor aparute in RRSEI este posibila numai cu acordul autorului . Responsabilitatea asupra fiecarui text publicat apartine autorului conform reglementarilor internationale asupra acestui subiect . Opinia autorilor gazduiti nu este intotdeauna si opinia redactiei .
Prof. dr. ILIE BĂDESCU: DESPRE ETNOISTORIE. CÂTEVA GÂNDURI
_________________________
Etnoistoria este un fel de lege comunitară de vreme ce este caracteristică tuturor comunităţilor culturale din toate epocile, în vreme ce istoria academică, scrisă fără pasionalitate, este un fenomen minoritar, propriu unor societăţi şi unor civilizaţii anume. Poemele homerice şi Biblia sunt exemplele cele mai familiare din tradiţia occidentală a scrierilor etnoistorice; epopeea, poemul epic şi cronica au fost dintotdeauna formele principale ale etnoistoriei premoderne. Acest tip de istorie didactică are altă caracteristică: un accent pe eroic şi pe demn, credinţă în exemplul virtuţii; o povestire despre origini şi despre dramurile dintâi ale comunităţii, poate privitoare la fondarea cetăţii, un mit al vârstei de aur ,o povestire despre o eliberare de asuprire şi despre o unificare, o consemnare a sfinţilor şi înţelepţilor, un exemplum virtutis pentru o emulaţie subsecventă, un imbold şi un model pentru regenerarea etnică. Grecii pot să privească în urmă la Atena clasică sau la Bizanţul lui Justinian, Romanii la epoca republicană timpurie a lui Cincinatus şi a lui Cato, evreii la regatele lui David şi Solomon sau la Timpul înţelepţilor, perşii la epoca sasanizilor, indienii la epoca vedică şi chinezii la epoca clasică a lui Confucius”.~>>continuare aici>>>
_________________________