REVISTA ROMÂNĂ DE STUDII ETNOISTORICE


~ Alexandru Stănciulescu-Bârda: O carte de documente şi un cărturar uitat: Simion T. Kirileanu

Etnoistoria este încă în fază incipientă în cultura română. Ea ne poate aduce însă multe surprize prin informaţiile şi mesajele ce le transmite. Lucrarea de faţă se constituie ca una care se poate încadra cu succes în categoria culegerilor de documente etnoistorice. Fiind grupate pe tema vastă a vieţii şi activităţii lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, ele pot fi analizate mai uşor şi coroborate cu documentul istoric propriu-zis. Cu excepţiile ce le prezintă textele selectate din Letopiseţul lui I. Neculce, sau din unii scriitori, majoritatea sunt documente etnoistorice incontestabile. Ele ne transmit câteva mesaje importante, pe care considerăm necesar să le subliniem:

1.    Ştefan cel Mare şi Sfânt s-a bucurat de iubirea şi ataşamentul poporului, atât în timpul vieţii, cât şi după moartea sa, datorită calităţilor sale de conducător de ţară, gospodar suprem în ţară, apărător al independenţei ţării, ctitor de locaşuri sfinte, om cu alese însuşiri morale şi spirituale;

2.    Poporul i-a încununat chipul în viaţă, dar mai ales după moarte, cu aură de sfânt datorită strădaniei sale neobosite de a apăra valorile spirituale creştine şi umane, datorită respectului şi dragostei dintotdeauna faţă de Dumnezeu şi de cele sfinte. Actul de canonisire ca sfânt a domnitorului român oficiat de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a venit ca o recunoaştere oficială a unei stări de fapt, a unei recunoaşteri a ceea ce poporul român îşi însuşise demult;

3.    Imboldul profund patriotic, pe care-l transmite documentul etnoistoric de faţă cititorului, respectiv ascultătorului, constituie o dovadă incontestabilă a valorii pe care acest tip de document o capătă în procesul complex de educaţie civică a maselor. Nu trebuie uitat că, spre deosebire de documentul istoric propriu-zis, documentul etnoistoric s-a transmis prin viu grai din generaţie în generaţie şi din om în om cizelând conştiinţe şi formând convingeri politice în structura mentalităţii maselor. Aceasta a fost istoria nescrisă a neamului românesc, alcătuită fără programe şi norme didactice, alcătuită din dragostea de ţară şi de neam, din dragostea de valorile fundamentale ale istoriei româneşti. Aceste „legende” au avut rolul să încânte pe ascultător, dar să-l şi convingă că lupta pentru apărarea ţării, a credinţei strămoşeşti, este datoria sfântă a oricărui fiu al neamului şi numai prin această luptă omul devine erou cu adevărat. Aceste legende au înflăcărat copiii şi tinerii la vreme de restrişte, convingându-i că izbânda e posibilă, că ceea ce pare cu neputinţă la oameni este cu putinţă la Dumnezeu, dacă lupta este cinstită, luptă de apărare, iar idealul este sfânt. Aceste legende au menţinut speranţa că nu e totul pierdut la vremi de îngenunchere şi bejenii, că minunea oricând e posibilă, că neamul şi ţara sunt în grija lui Dumnezeu şi că toate sunt cu voia şi cu rânduiala Lui. Omul simplu, după cum poporul întreg, nu s-a mai simţit singur în faţa greutăţilor vieţii şi vitregiilor istoriei, ci el a fost conştient că este o rotiţă în marea maşinărie a lumii, că are un rost în trecerea lui pe acest pământ şi că acest rost este supravegheat cu atenţie de puterea divină. Înfrângerile nu au fost decât pedepse sau încercări, pe care Dumnezeu le-a trimis oamenilor şi popoarelor, iar victoriile acte ale voinţei şi milosteniei sale. În felul acesta, omul şi poporul s-au încadrat nu numai istoriei universale, ci şi ordinii cosmice.

4. Am încercat, pe cât ne-a fost posibil cu ştiinţa şi bibliografia de care am dispus, să coroborăm documentul etnoistoric cu cel istoric propriu-zis. În cea mai mare parte am reuşit, dovedind încă o dată, dacă mai era nevoie, importanţa etnoistoriei în cunoaşterea trecutului. Ne-au mai rămas unele elemente neelucidate. Sperăm că istoricii de prestigiu îşi vor pleca privirile cândva asupra acelor documente şi informaţii din lucrarea de faţă rămase neelucidate în aparatul critic al ediţiei de faţă, dând astfel lucrării valoarea adevărată, pe care o are.

 

Culegerea de faţă aparţine lui Simion T. Kirileanu şi reprezintă de fapt a cincea ediţie. Folcloristul Simion T. Kirileanu s-a născut la Holda-Broşteni, jud. Suceava în ziua de 7 martie 1879. A fost fratele unui alt om de cultură, folclorist şi el, Gheorghe T. Kirileanu (1872-1960).

A fost absolventul Şcolii Normale „Vasile Lupu” din Iaşi, activând apoi ca învăţător la Orfelinatul agricol din Zorileni din jud. Vaslui, apoi ca învăţător în localitatea natală. A colaborat la multe publicaţii ale vremii, precum: „Albina”, „Almanahul învăţătorilor”, „Calendarul gospodarilor”, „Calendarul „Ion Creangă”, „Calendarul pentru toţi fiii României”, „Calendarul poporului bucovinean”, „Calendarul poporului român”, „Calendarul satelor”, „Calendarul sătenilor”, „Floarea darurilor”, „Gazeta săteanului”, „Ion Creangă”, „Lamura”, „Luceafărul”, „Răvaşul poporului”, „Şezătoarea”, „Vestitorul satelor” ş. a.

A adunat folclor din Bucovina, dar cea mai mare atenţie a lui s-a îndreptat asupra tradiţiilor şi legendelor privitoare la Ştefan cel Mare şi Alexandru Ioan Cuza, domnitorii care au intrat cel mai adânc în conştiinţa maselor bucovinene. Despre Ştefan cel Mare şi Sfânt a adunat mărturiile ce alcătuiesc cartea de faţă, pe care le-a publicat în timpul vieţii în două ediţii. Prima la Tipografia Aurora – Gh.A. Diaconescu din Focşani în 1903, iar următoarea, pe care o numerotează ca fiind a IlI-a la Mânăstirea Neamţ cu sprijinul Casei Şcoalelor, în 1924. Nu am găsit nici un indiciu privind ediţia a II-a. Până la clarificarea situaţiei, încercăm să credem că a fost o eroare de tipar înscrierea pe apariţia din 1924. O nouă ediţie a apărut după moartea sa survenită la 17 aprilie 1926, prin grija fratelui său, în Bucureşti, la Casa Şcoalelor, în 1943, într-un tiraj infim, datorită vitregiilor războiului. Din această ediţie ne-a pus la dispoziţie un exemplar părintele Ştefan Guşă de la Sf. Mânăstire „Ştefan cel Mare şi Sfânt” din Codăeşti jud. Vaslui, exemplar pe care Gheorghe Kirileanu îl donase Sf. Mânăstiri Putna, cu rugămintea firească de a-l publica într-un număr sporit de exemplare, pentru a-l răspândi în popor.

Am scos ediţia a IV-a în 1998 şi ea s-a bucurat de mare interes din partea cititorilor.

Menţionăm şi alte lucrări publicate de Simion T. Kirileanu: Cuza Vodă, Piatra Neamţ, Tip. Steinberg, 1909; Poveşti poporale de cuprins moral, Braşov, Tip. Ciurcu, 1899; Cine dă un bou, Dumnezeu îi dă doi, Braşov, Ed. Ciurcu, 1907; Poveşti cu cuprins moral, Fălticeni, Tip. Gutenberg, 1909; Comoara sufletului, Suceava, Ed. Şcoala Română, 1920; Proverbe agricole. Învăţături pentru plugari, Buc, Cultura naţională, 1923; Păcală. Întâmplări din viaţa sa, Braşov, Tip. Ciurcu, 1938; Cântece voiniceşti şi ostăşeşti, Buc. Casa Şcoalelor, 1940 şi altele. Despre el s-a scris insuficient până în prezent. [2]

 

Simion T. Kirileanu şi-a făcut cu prisosinţă datoria de învăţător, aşa cum au făcut-o la vremea respectivă alţi învăţători, preoţi şi, în general, intelectuali ai satelor noastre, contribuind la ridicarea nivelului cultural al maselor. Prin şcoli, prin şezătorile satelor, prin serbări şi diverse ocazii, ideile mari şi fundamentale, călăuzitoare prin viaţă şi istorie erau transmise maselor. Cartea de faţă este una dintre cele ce au circulat în prima parte a veacului nostru. Prin astfel de strădanii istoria devenea, într-adevăr, „magistra vitae” (învăţătoarea vieţii). In speranţa că lectura ei va constitui şi pentru generaţiile prezente şi viitoare un factor de educaţie patriotică, civică şi religioasă, dăm publicităţii actuala ediţie. Am reprodus textul după ediţia a IlI-a a cărţii lui Simion T. Kirileanu, făcând, cât ne-a fost cu putinţă, adaptările de limbaj şi ortografie, pentru ca poveştile să devină cât mai accesibile şi plăcute cititorului. Am respectat notele de subsol ale lui Kirileanu, însemnându-le cu asterisc, adăugând altele, pe care le-am socotit absolut necesare pentru înţelegerea materialului, pe care le-am numerotat cu cifre arabe. Faţă de ediţia a IV-a, aceasta este îmbogăţită cu o prezentare în limba engleză, ceea ce îi dă cărţii deschidere spre universal.

Am adăugat mai multe fotografii, care, alături de desenele din ediţia precedentă a lui Kirilieanu, ne introduc mai bine în atmosfera şi contextul istoric conturat de text.

Sperăm că în noua sa formă, lucrarea va fi de folos cititorilor în special şi neamului românesc în general.

Pr. AL. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Anunțuri