REVISTA ROMÂNĂ DE STUDII ETNOISTORICE


SECRETUL SARBATORII – DATINI , OBICEIURI SI CREDINTE DE CRACIUN
Decembrie 13, 2007, 1:46 am
Filed under: studii | Etichete: , ,
Comentariile sunt închise pentru SECRETUL SARBATORII – DATINI , OBICEIURI SI CREDINTE DE CRACIUN


Alexandru Nemoianu : ” CRĂCIUNUL ŢĂRANILOR ROMÂNI „
Decembrie 12, 2007, 4:28 am
Filed under: 1

S-a spus de foarte multe ori că Poporul Român a apărut în istorie, „s-a născut” creştin. Românii nu păstreaza amintirea unui „evenghelizator”, nu au o dată fixă după care s-ar fi întemeiat ierarhie şi rânduială bisericească şi nu au nici monumente măreţe care să vorbească despre vechimea creştinismului la Nord de Dunăre.Dar dovada vechimii creştinismului la Români poate fi lesne aflată în altă parte. Această vechime este săpată în inimile oamenilor şi profunda înţelegere a vieţii creştine a fost trecută din generaţie în generaţie din vremi imemoriale. Altcum nu poate fi înţeles modul în care cei mai autentici reprezentanţi ai Poporului Român, ţăranii, „oamenii pământului”, ştiu să întâmpine şi să trăiască sărbătorile creştine. Această profundă înţelepciune duhovnicească este poate mai impresionantã la Naşterea Domnului.Ţãranii Români nu comemoreazã Naşterea Domnului ci o întâmpină, an după an, ca pe o realitate vie şi o experienţă personală. Ţăranii Români nu spun „Hristos s-a născut”, ei spun „Hristos se naşte”.>>>

Comentariile sunt închise pentru Alexandru Nemoianu : ” CRĂCIUNUL ŢĂRANILOR ROMÂNI „


ANALIZE ŞI CERCETĂRI – Adrian Botez: „Crăciunul, Anul Nou, Ursul – în tradiţia tracico-românească“
Decembrie 12, 2007, 4:28 am
Filed under: 1, studii

Tradiţia creştină şi cea „păgână” se împletesc şi se contopesc atât de ciudat, în ce priveşte semnificaţia Crăciunului şi Anului Nou, la români, încât simţim nevoia să ne alăturăm unor vestiţi folclorişti şi iniţiaţi, spre a decanta măcar câteva simboluri abisale, pre-creştine.
Puţini dintre copii mai simt, astăzi, în localităţile României, cum sufletul lor e cuprins, în nopţi îngheţate, înalte şi strălucind de lumini gheţoase şi magice – de o teribilă nelinişte, în care teroarea mistică se amestecă, inexplicabil, cu bucuria ascunsă – precum atunci când începea, pe vremuri, să se desfăşoare, pe uliţe şi străduţe, marele, tainicul şi blândul Spectacol-Ritual al Crăciunului, respectiv cel efervescent, violent şi fermecat al Anului Nou. Se simţea, în aer, cum plutesc duhurile puternice ale unor bătălii crâncene – şi noaptea părea, totodată înspăimântătoare şi magică: în case, gospodarii, cu toată familia strânsă în jurul vetrei, în care jarul (de pe urma arderii unui buştean enorm) pâlpâia misterios – aşteptau să se petreacă ceva cu totul extraordinar şi minunat. Pe uliţe, pâlcuri de măşti terifiante, obiceiul ca marile cete de „iniţiaţi” să-i ia la goană, prin zăpadă, pe copiii-„mucoşii” curioşi, dar neiniţiaţi – făceau, de Anul Nou, spaima şi deliciul sărbătorii. Şi, mai cu seamă, URSUL-Mască, în acest teatru sacru, cu scălâmbăielile şi mormăielile lui ameninţătoare – era centrul groazei şi atenţiei fascinate!

Despre Crăciun, Petru Caraman, în Substratul mitological sărbătorilor de iarnă la români, Iaşi, 1931 – spune: „Crăciunul pare a cuprinde
>>>>>

Comentariile sunt închise pentru ANALIZE ŞI CERCETĂRI – Adrian Botez: „Crăciunul, Anul Nou, Ursul – în tradiţia tracico-românească“


ANALIZE ŞI CERCETĂRI – Al. Stănciulescu-Bârda: „Colinde“
Decembrie 12, 2007, 4:27 am
Filed under: studii

Într-unul din anii trecuţi, în preajma Sfintelor Sărbători ale Crăciunului, vă vorbeam despre Colinde. Analizam acolo originea, conţinutul, forma şi răspândirea colindelor. Ajungeam astfel la concluzia că ele au fost o adevărată Biblie nescrisă a neamului românesc. Toate marile evenimente din istoria mântuirii neamului omenesc menţionate în Biblie sunt reflectate în colinde. Ele s-au răspândit de la o margine la alta a pământului locuit de români, indiferent de graniţele politice vremelnice, contribuind din plin la formarea, cristalizarea, îmbogăţirea şi unitatea limbii române. Poate şi datorită lor, românii din Dobrogea se înţeleg perfect cu cei din Maramureş, cei din Banat cu cei din Basarabia, cei din Oltenia cu cei din Bucovina. Socotim că ar mai fi de adăugat un amănunt privind originea, naşterea colindelor, mai ales că numărul lor este de ordinea sutelor. Se ştie că sute de ani limba oficială în Biserică era cea greacă sau cea slavonă. Oamenii veneau la biserică şi ascultau înmărmuriţi bolboroseala preotului. Era o limbă pe care nici preotul n-o înţelegea de cele mai multe ori. Doar predica preotului şi câteva rugăciuni rostite de preot în româneşte erau singurele momente din slujbă, pe care omul din popor le înţelegea şi le reţinea pentru sine. Preoţii mai inimoşi şi mai conştiincioşi adunau copii din sat în după-amiezele duminicilor şi sărbătorilor şi, în tinda bisericilor, îi învăţau ;ititul. scrisul şi socotitul. Nu numai atât! îi învăţau şi un pic de :eologie. Pentru ca aceste cunoştinţe să fie reţinute, preotul le dădea turnura unor cântece populare, cu care copii erau obişnuiţi. Ei le învăţau repede şi le cântau la şezători >>>>

Comentariile sunt închise pentru ANALIZE ŞI CERCETĂRI – Al. Stănciulescu-Bârda: „Colinde“


ANALIZE ŞI CERCETĂRI – George Liviu Teleoaca: „Originea cuvântului Crăciun şi semnificaţia originară a sărbătorilor de Crăciun“
Decembrie 12, 2007, 4:27 am
Filed under: studii

Cu puţin înainte de Sfintele Sărbători ale Crăciunului, câteva lucrări publicate în presa românească din ţară şi din afara ţării au repus în discuţie vechimea precreştină a acestei mari sărbatori creştine. În revista AGERO (www.agero-stuttgart.de) doamna Dr. Valerica Draica semnează articolul Prezenţa Divinităţii în colindele româneşti, doamna Camelia Tripon ne propune anumite explicaţii sub titlul In aşteptarea lui Moş Crăciun, iar doamna Julia Maria Cristea (Christea) într-un mai amplu studiu de istorie şi etnografie, intitulat Sărbătorile Crăciunului descoperă şi ne descoperă că la germanici şi la scandinavi sărbătoarea de la sfârşitul lunii decembrie fusese un prilej de cinstire a marelui zeu Odhin, deşi pornise de la ideea că rădăcinile adânci ale sărbătorii se află în Cultul soarelui.

În revista FORMULA AS Nr. 748, doamna Aurora Peţan, ca bună cunoscătoare a ceea ce s-a mai putut salva din plăcuţele de plumb de la Sinaia, prezintă în premieră absolută o asemenea plăcuţă în care Sacrificiul dacic al porcului bine atestat pentru sfârşitul neoliticului, este consacrat învierii zeului. Urmând firul dovezilor pe care le scoate la lumină, şi doamna Aurora Peţan regăseşte, la originea sărbătorii, existenţa unei mari divinităţi despre care arată că „oamenii acelor vremi credeau intr-o divinitate a învierii şi a vieţii de dincolo care guverna ritmul vieţii lor pământene.”, deşi nu ezită să vehiculeze, alături de celelalte autoare, această idee a zeificării soarelui apărută mult mai târziu >>>>>George Liviu Teleoaca

Comentariile sunt închise pentru ANALIZE ŞI CERCETĂRI – George Liviu Teleoaca: „Originea cuvântului Crăciun şi semnificaţia originară a sărbătorilor de Crăciun“


Prof.Pavel Panduru : „Obiceiuri , datini si credinte romanesti in perioada sarbatorilor de iarna in Almaj „
Decembrie 12, 2007, 4:27 am
Filed under: consemnari

În partea de sud-vest a României se află depresiunea intramontană numită “Ţara Almăjului. Aici găseşti de toate – munţi, dealuri şi lumi îmbinate într-o armonie perfectă cu locuitorii acestor locuri şi ei din vremuri imemoriale. Această coabitare a creat, de-a lungul vremii, un etnotip specific, bazat pe spiritul virtuţilor de bunătate, de înţelepciune, de o modestie, de bună-cuviinţă, de echilibru sufletesc, de cumpătare, singurele virtuţi care au permis o vieţuire paşnică şi armonioasă în comunitate.

Echilibrul spiritului şi frumuseţea sufletului, la almăjeni, s-a exteriorizat într-o frumuseţe corespunzătoare, într-o frumuseţe care constă într-o armonie complexă cu natura şi elementele ei, rezultând o bogăţie indefinită a spiritului uman. Aşa au apărut portul, melosul, dansurile, casa de locuit şi lăcaşul religios ce înfăţişează această armonie şi graţie unică. Astfel, creaţia populară se străduieşte sa exprime complexitatea sentimentelor şi a gândurilor umane, a impresiilor ce i le face natura. La aceste realizări a contribuit şi credinţa creştină, care aici s-a răspândit de la om la om, printr-o transformare reală şi profundă a tuturora, fără a fi impusă oficial.Raportul dintre om şi natură, credinţa almăjenilor au făcut să apară, de-a lungul secolelor, în această zonă o creaţie populară deosebit cu obiceiurile legate de sărbătorile de iarnă: Crăciunul, Anul Nou, Boboteaza şi Sfântul Ion.

Obiceiuri de Crăciun

Crăciun” este numele dat în popor marii sărbători a Naşterii Domnului Isus Hristos – la 25 decembrie. Crăciunul Domnului Isus Hristos – la 25 decembrie. Crăciunul este cea dintâi sărbătoare creştină, dintre sărbătorile închinate Mântuitorului.

Poporul român a păstrat din moşi strămoşi o mulţime de datini şi obiceiuri, bazate pe fenomenele naturii, pe care le-a pus în legătură cu Naşterea Domnului, împrumutându-le sens şi caracter creştin, ca de exemplu: colinde sorcova, pluguşorul, pomul de crăciun etc.; la care se adaugă altele de concepţie şi origine pur creştină ca: Vicleinul, Irozii, Steaua şi altele. Aceste datini fac din sărbătoarea Crăciunului una din cele mai mari sărbători creştine, mai scumpe şi mai populare ale Ortodoxiei româneşti.

Crăciunul este sărbătoarea aşteptată de copii şi adulţi cu mare bucurie, atît pentru obiceiurile religioase cât şi pentru cele laice. Copiii se bucurau şi pentru faptul că acum se pregătea mâncare mai bună decât peste an. Sărbătoarea începe cu ziua de 24 decembrie – Ajunul Crăciunului, când are loc colindatul şi pregătirea Pomului de Crăciun.

CONDATUL este un obicei al copiilor şi tinerilor care colindă, obiceiul de a merge de la casă la casă şi de a vesti prin cântec Naşterea Pruncului Ceresc. Este un mod specific al românilor de a serba apropierea Crăciunului. Cete de colindători se deplasează pe la casele oamenilor interpretând cântece de urare/colinde/ şi primind de la gospodari daruri. Textele colindelor, cu un vast repertoriu tematic, reprezintă stratul arhaic al folclorului românesc; majoritatea lor au un conţinut laic, precreştin.>>>>

Comentariile sunt închise pentru Prof.Pavel Panduru : „Obiceiuri , datini si credinte romanesti in perioada sarbatorilor de iarna in Almaj „


STUDII SI CERCETARI
Decembrie 12, 2007, 4:23 am
Filed under: sumar | Etichete: ,
Comentariile sunt închise pentru STUDII SI CERCETARI