REVISTA ROMÂNĂ DE STUDII ETNOISTORICE


~Există urme folclorice ale misiunii Sfântului Apostol Andrei în Dobrogea? – O opinie de Ioan-Aurel Bolba

Trebuie subliniat faptul că neamul traco-dacilor sau a geto-dacilor (cum se obişnuieşte a se spune) a fost de la început creştinat, răspândirea noii religii făcându-se foarte repede. Iată dar, că în vreme ce se înfăptuia romanizarea populaţiei băştinaşe din Scythya Minor – Dobrogea – în Bethleemul Iudeii s-a născut Mântuitorul Hristos, a cărui persoană şi învăţătură avea să ocupe un loc de frunte în istoria şi cultura lumii. Cum cei care trăiau în Imperiul Roman, aveau drept de circulaţie liberă, fără să mai amintim de comercianţi ori oşteni ce erau mutaţi cu serviciul militar dintr-un loc într-altul, fie coloniştii aduşi, cu siguranţă că mulţi dintre ei au adus şi sămânţa noii învăţături a lui Hristos. Nu putem însă preciza când a avut loc acest proces de încreştinare a strămoşilor noştri geto-daco-romani. Cu siguranţă că încreştinarea s-a făcut odată cu formarea lui şi a poporului român, în procesul de romanizare. Ştiut lucru este că în Cincizecime şi apoi după aceea, Sfinţilor Apostoli li s-a dat harul şi puterea de a răspândi în lume învăţătura Mântuitorului Hristos. Astfel, istoricul bisericesc Eusebiu de Cezareea (+340) în a sa Istorie Bisericească (III, I,13) arată că ţinutul dintre Dunărea de Jos şi Pontul Euxin (Marea Neagră) şi mai ales oraşele greceşti de pe ţărmurile acestuia au fost evanghelizate de Sfântul Apostol Andrei, căruia după Cincizecime, sorţii i-ar fi hărăzit creştinarea Sciţiei. El scrie: „Când Sfinţii Apostoli şi ucenici ai Mântuitorului nostru s-au împrăştiat peste tot pământul locuit, Toma, precum cuprinde tradiţia, a luat spre evanghelizare ţara perşilor, Andrei, Sciţia, Ioan Asia, unde şi-a petrecut viaţa până de a murit la Efes…” Acestea sunt relatate întocmai de Origen în cartea a III a, a comentariilor asupra Genezei.

Acceptată de unii, respinsă de alţii, tradiţia aceasta a apărut la noi încă din sec. al XVII-lea, când între 1682-1686, mitropolitul Dosoftei al Moldovei (+1693) scria în „Proloagele” sale pe luna noiembrie ziua 30 că: „Apostolului Andrei i-a revenit prin sorţi Bitinia şi Marea Neagră şi părţile Propontului, Halcedonul şi Vizameea, unde e acum Ţarigradul, Tracia şi Macedonia şi sosind la Dunăre, ce-i zice Dobrogea şi altele ce sunt pe Dunăre, Tesalia şi acestea toate le-a umblat”.

Sămânţa aruncată de Apostoli a fost roditoare. Scythya Minor – Dobrogea a devenit focar de credinţă şi studii religioase. Amintirea predicării Sf. Apostol Andrei prin Dobrogea o găsim astăzi în tradiţia religioasă locală, mai ales în elementele folclorice ale locuitorilor acestor locuri. O legendă întâlnită în satul Guzgun (astăzi Ion Corvin), partea de sud a Dobrogei (nu departe de Adamclisi) spune că Sf. Apostol Andrei ar fi venit „la predicare pe jos şi cu un băţ în mână”. N-a stat mult pe aici, numai „f-o două zile, dac-au stat”. Dar cât a stat „a-nvăţat lumea să se-nchine” şi când a plecat, a plecat „fără băţ”, căci „spun că i-a fost sete şi a dat cu băţu-n stâncă şi-a ieşit apă.A tot chicurat până-a stat. Bătrânii aşa spun”, încheie legenda. În timpul şederii sale, mai spune le-genda, în pădurea de lângă sat, într-o peşteră, Apostolul Andrei a făcut o bisericuţă, locul acela numindu-se până azi „Peştera Sfântul Andrei”. Apoi un colind închinat Sf. Apostol Andrei, care, de fapt, precede începutul sărbătorilor, Sf. Nicolae şi Naşterea Domnului (Crăciunul) şi care se rosteşte cu capra şi căluţii spune: „Ţa, ţa, ţa/ Căpriţă ţa/ Trece-mă şi Dunărea/ Ca să afle Dacia/ Că s-a născut Mesia// Spune, spune Moş Andrei/ Cel cu crucea cea din tei/ Cine este Moş Crăciun/ Moş Crăciun care e bun// Moş Crăciun e tatăl nostru/ El e Dumnezeul nostru/ El a făcut şi pe pom/ Şi pe capră şi pe om”.

Dar provincia Scythya Minor şi în genere Dacia, a beneficiat şi de numeroşi propăvăduitori laici, creştini, fie soldaţi, fie ei civili. Printre cei trimişi în Dacia s-au aflat cavaleri, tribuni, senatori şi chiar foşti consuli, datorită probabil soţiilor lor acestea care s-au convertit mai repede la creştinism. Apoi să nu uităm că am mai beneficiat şi de propăvăduirea creştinismului de către tânărul episcop Ulfila, jumătate dac după mamă, jumătate got din Capadocia, după tată, care predica în limba latină pentru romani şi în cea greacă pentru coloniile de la Marea Neagră şi gurile Dunării şi-n limba gotică pentru goţii de dincolo şi de dincoace de Nistru.

Şi pentru că tot am amintit despre „păstrarea” sau mai bine zis pomenirea Sfântului Apostol Andrei în colindul şi folclorul dobrogean, cu siguranţă că precum „Apostolul neamurilor” Sfântul Apostol Andrei, care hirotonea nu numai preoţi, dar şi episcopi prin unele cetăţi unde propăvăduia învăţătura Mântuitorului Hristos, aşijderea şi Sf. Ap. Andrei, care era contemporan cu el (Sf. Ap. Pavel), va fi hirotonit el însuşi în Scythya Minor.

(fragment dintr-un studiu dedicat episcopatului in Dobrogea)

Anunțuri