REVISTA ROMÂNĂ DE STUDII ETNOISTORICE


„REGELE LUMII ” – Gheorghe Şeitan: „Basarabia înainte de Homer“
Iunie 30, 2008, 9:55 pm
Filed under: 1

În vremuri foarte îndepărtate a existat în Dacia un centru de comandă universal, condus de către un rege al regilor, amănunt care astăzi nu se mai ştie, dar care poate fi probat arheologic prin existenţa cerbului Sarabha precum şi prin legendele getice, eline şi hinduse cu privire la capturarea unui Sarabha din traditiile orale şi scrise (1). De existenţa acestui Rege al Lumii, rege si zeu în acelaşi timp se leagă numele de Basarabă ca denumire a unei caste conducatoare din care se recrutau regii si preoţii şi denumirea de Basarabia ca topos mitic getic, despre care vom vorbi în cele ce urmează. În Basarabia de astăzi, la nici 3oo km depărtare de Agighiol – România, unde s-a descoperit celebrul tezaur getic datând din sec. 4 î.H., cel decorat cu cerbul Sarabha, se află mânăstirea creştin-ortodoxă Căpriana, a cărei legendă de întemeiere pune întâmplările pe seama voevodului Ştefan cel Mare. >>>>

Anunțuri


ISTORII STRANII – Cristian Neagu: „Ruşii lui Asan“
Iunie 30, 2008, 9:55 pm
Filed under: 1

Pornit din periferia sud-vestică a Bucureştiului, intrând în zona administrativ teritorială a jud. Giurgiu, D.J. nr. 6 după ce traversează râurile Ciorogârla, Sabar, Argeş şi Neajlov, în apropierea comunei Ghimpaţi lasă a i se desprinde –cotind spre dreapta- D.J nr. 61, care după ce va parcurge comuna Letca Nouă şi Pădurea Letceanca, va fi întâmpinat de primele case, şi „coasta” cimitirului, –peste heleşteu- la intrarea în satul Milcovăţu, locaţie cu un superb peisaj natural, mult prea adâncită în anonimat, întocmai subiectului pe care îl vom dezbate, şi pe care îl vom extrage din istoricul destul de nebulos al acestui sat. Distinsul cititor  va trebui informat de faptul că până în anul 1975, pe plăcuţa ce marca intrarea în localitate, scria cu majuscule: „RUŞII LUI ASAN”. Personal, m-am întrebat de foarte multe ori, ce eveniment a putut determina însuşirea acestei denumiri, căutând să obţin mărturii în acest sens de la bătrâni, existând posibilitatea, ca prin transmitere orală, să mi se reproducă ceea ce auziseră aceştia la părinţii ori bunicii lor. >>>>



Pr. Alexandru Stănciulescu-Bârda: „Contribuţii privind dezvoltarea Dreptului la români“ (II)
Iunie 10, 2008, 6:55 pm
Filed under: studii

Legea. Legea vine de la Dumnezeu, apoi de la oameni. Cea de la Dumnezeu este cuprinsă în „tablele lui Moise” (VII, 44) şi trebuie să rămână nestrămutată. La fel şi celelalte legi cuprinse în Sfânta Scriptură: „Scriptura şi Sfânta Lege/D-andoaselea n-o înţelege” (VII, 149), adică nu trebuie s-o răstălmăceşti, s-o înţelegi în spiritul, ci nu în litera ei. Legea vine însă şi de la domni. Aceasta poate fi schimbată atât de domni, cât şi de popor, când n-o mai poate suporta: „Nevoia schimbă legea” (V, 380) şi „lipsa o frânge” (V, 391). Legile emise de domni sunt adunate în pravile, care se deosebesc unele de altele: „orice pravilă cu deosebirea ei” (V, 513). Tocmai de aceea „unde sunt multe pravile acolo este mai multă nedreptate” (V, 513). Pravila este ca sabia. O folosesc cei puternici ca să-şi cucerească privilegiile (IX, 81). Ea este „ca pânza de păianjen, tăunul o sparge, iar musca să prinde de mâini şi de picioare” (IX, 81). Legea ar trebui să fie pavăza celui drept, a celui slab, a celor care o păzesc. În astfel de cazuri ea ar trebui „de greşeli să te izbăvească, ca doctorul de boale” (IX, 81). Din păcate, nu este aşa în cele mai multe cazuri. >>>>>

Comentarii închise la Pr. Alexandru Stănciulescu-Bârda: „Contribuţii privind dezvoltarea Dreptului la români“ (II)


SENSURI – Prof. Georgeta Diaconu: „Moş, Vatră, Ţară“
Iunie 10, 2008, 6:55 pm
Filed under: 1

Termeni simbolici pentru originea şi continuitatea româneasca

” Limba este tezaurul cel mai preţios pe care-l moştenesc copiii de la părinţi, depozitul cel mai sacru lăsat de generaţiile trecute şi care merită să fie păstrat cu sfinţenie de generaţiile ce-l primesc”, spunea cu multă dreptate marele nostru poet, Vasile Alecsandri. Între cuvintele preţioase şi legate în semnificaţie moştenite de la înaintaşii noştri se află şi moş, vatră, ţară. Moş este de origine traco-dacică şi înseamnă conform Dicţionarului explicativ al limbii române, „bărbat în vârstă”.Şi în limba mai veche „înaintaş, strămoş”, „bătrân dintr-un grup de oameni înrudiţi intre ei.” „Oh!pădure tânără!Unde sunt moşii noştri?… Unde sunt părinţii noştri?” (B. Şt. Delavrancea, „Apus de soare”) >>>>