REVISTA ROMÂNĂ DE STUDII ETNOISTORICE


STUDII ŞI CERCETĂRI – Ioan Dan Bălan: „Măsuratul – tradiţie milenară. Sisteme de măsurare geto-dacice“
August 11, 2007, 3:43 pm
Filed under: studii

E bine să te ştii făcând parte din trunchiul unui popor străvechi, aşezat dintotdeauna pe aceste meleaguri, dintre Marea Neagră, Dunăre, Tisa şi Ceremuş.
E bine şi sănătos să te ştii cuprins în structura timpului prin cele ale tale ca ocupaţie şi gândire; ai, într-o curioasă formă a trecerii, acea vână puternică în tine, a istoriei adevărate, care îţi dă dreptul să calci apăsat şi sigur pe pământul tău, să pătrunzi apăsat şi sigur în timpul tău, în viaţa ta.
Când vine primăvara, când vine viaţa nouă peste om, peste natură, peste toate cele de trup, gândire şi suflet, când Învierea este înţeleasă şi sărbătorită întru Mântuitorul Isus Cristos, faptele omului se canalizează aproape involuntar pe axa Sarmizegetusa, Costeşti, Blidaru – Şurean, platoul Kogaion – Parâng – Straja, Platoul (Şaua) Soarelui – Retezat, Platoul (Şaua) Tulişei.
Prinşi în chemarea Înaltului, în setea neostoită de a fi mai aproape de Forţa Supremă, băştinaţii pornesc cu animalele întâi „la pădure”, apoi la stânile care sunt cât mai aproape de Cer întocmite, lângă păşunile montane.
De regulă, acolo, aproape de Cer, se desfăşoară Măsuratul şi Nedeia sa, de faţă cu toţi bălcaşii (proprietarii de oi), de faţă cu toată suflarea care participă la această deosebită sărbătoare a muncii, copii, neamuri, oficialităţi, alţi invitaţi.
Pe scurt, să prezentăm, în paralel, regulile după care se desfăşoară măsuratul la câteva stâni şi principiile măsuratului timpului
>>>>>Ioan Dan Bălan

Comentarii închise la STUDII ŞI CERCETĂRI – Ioan Dan Bălan: „Măsuratul – tradiţie milenară. Sisteme de măsurare geto-dacice“


UNIVERSUL TRADIŢIEI – Alexandru Nemoianu: „Tradiţia Neamului este o stare naturală“
August 11, 2007, 12:32 pm
Filed under: argumente

Dupa parerea mea Traditia este un dat si alcatuieste pecetea individualitatii si a persoanelor care alcatuiesc un Neam si a Neamului in intregul sau. Este foarte cu putinta si cred direct potrivit sa spunem ca nu intamplator anume Neamuri au anume Traditie si nu alta. Tot potrivit imi pare a spune ca a te tine in Traditia Neamului caruia ii apartii este nu o obligativitate ci o stare naturala. Ruperea de Traditia neamului are efecte catastrofice. Pentru a fi mai clar.
Cred ca exista cel putin trei stari ce nu pot fi distruse;persoana, familia si neamul. Atingerea distructiva a uneia dintre ele poate avea si mai intotdeauna are efecte distrugatoare.Chiar si atunci cand ea s-ar face „voluntar, din prostie.

Intr-o intelegere mai larga Traditia este cea care ne face sa fim,de fapt sa devenim, ceeace din inceput am si fost (am fost lasati sa fim). Intr-o asemenea intelegere Traditia transcede starea imediata si incorporeaza pe cei care suntem, cei care au fost si cei care vor sa fie in Neam. In sine ,ca persoane ne putem abate din Traditie,putem cadea dar in comuniune suntem in ea si contribuim la devenirea ei,din nou, spre a deveni ceeace din inceput am si fost.
>>>>>Alexandru Nemoianu>>>>>

Comentarii închise la UNIVERSUL TRADIŢIEI – Alexandru Nemoianu: „Tradiţia Neamului este o stare naturală“


FONDUL NECUNOSCUT AL CULTURII ROMANE- Alexandru Stănciulescu-Bârda: O carte de documente şi un cărturar uitat: Simion T. Kirileanu
August 11, 2007, 12:23 pm
Filed under: studii

Etnoistoria este încă în fază incipientă în cultura română. Ea ne poate aduce însă multe surprize prin informaţiile şi mesajele ce le transmite. Lucrarea de faţă se constituie ca una care se poate încadra cu succes în categoria culegerilor de documente etnoistorice. Fiind grupate pe tema vastă a vieţii şi activităţii lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, ele pot fi analizate mai uşor şi coroborate cu documentul istoric propriu-zis. Cu excepţiile ce le prezintă textele selectate din Letopiseţul lui I. Neculce, sau din unii scriitori, majoritatea sunt documente etnoistorice incontestabile. Ele ne transmit câteva mesaje importante, pe care considerăm necesar să le subliniem:
1. Ştefan cel Mare şi Sfânt s-a bucurat de iubirea şi ataşamentul poporului, atât în timpul vieţii, cât şi după moartea sa, datorită calităţilor sale de conducător de ţară, gospodar suprem în ţară, apărător al independenţei ţării, ctitor de locaşuri sfinte, om cu alese însuşiri morale şi spirituale;
2. Poporul i-a încununat chipul în viaţă, dar mai ales după moarte, cu aură de sfânt datorită strădaniei sale neobosite de a apăra valorile spirituale creştine şi umane, datorită respectului şi dragostei dintotdeauna faţă de Dumnezeu şi de cele sfinte. Actul de canonisire ca sfânt a domnitorului >>>>>Alexandru Stănciulescu-Bârda

Comentarii închise la FONDUL NECUNOSCUT AL CULTURII ROMANE- Alexandru Stănciulescu-Bârda: O carte de documente şi un cărturar uitat: Simion T. Kirileanu


STUDII ŞI CERCETĂRI – Pamfil Bilţiu: „Supravieţuiri de la strămoşii daci“
August 11, 2007, 11:53 am
Filed under: studii

În lucrarea noastră am analizat, pe baza celei mai bune bibliografii din care am citat cele mai avertizate păreri, aşa cum se prezintă ele în lumina cercetărilor etnologice şi etno-arheologice, o ştiinţă nouă, aflată la început de drum. înmormântarea, cu uneltele de trebuinţă, investigată de către noi pe Valea Someşului, am tratat-o în strânsă legătură cu riturile funerare ale strămoşilor, aşa cum se prezintă ele în lumina cercetărilor arheologice. în morminte s-au descoperit ustensile diferite ca formă şi întrebuinţare, puse ritualic: străchini, căni, ulcioare şi multe altele care demonstrează că roata olarului era folosită de către daci… Ne-am oprit asupra obiectelor de metal cu care defuncţii se îngroapă şi astăzi, frecvente în riturile funerare ale strămoşilor, precum: sfredere, cuţite, seceri, topoare, obiecte care explică credinţa în nemurire şi continuarea activităţii în lumea extra-terestră, alături de zeul suprem Zamolxis.
Credinţa în nemurire am tratat-o mai pe larg folosindu-ne şi de elemente ale obiceiului moşilor din Ţara Lăpuşului, care ilustrează credinţa că mortul este doar mutat dintr-o lume în altă lume, cea de dincolo, un rol esenţial jucându-I petrecerile cu mâncare şi băutură în cinstea celor dispăruţi, la sărbătorile în care se credea că morţii ies din morminte pentru a se ospăta cu cei vii împreună: Florii, Paşti, Rusalii.

Ca reminiscenţă din cultul funerar al strămoşilor, ne-am oprit la spargerea ritualică a unui vas de lut la scoaterea mortului din casă, rit de circulaţie pe o arie întinsă a ţării şi pe care l-am legat de spargerea ritualică a vaselor din timpul ofrandelor funerare ale dacilor, după ospăţul care avea loc, şi care se depuneau în morminte.

Tot de cultul funerar al strămoşilor este legat şi jocul – dansurile rituale în jurul focului din riturile de înmormântare din Vrancea sugerează ideea nevoii de purificare prin foc şi fum a defuncţilor despre care strămoşii credeau că trebuie să se înalţe la ceruri purificaţi prin foc şi fum şi care nu pot fi despărţiţi de riturile de
>>>>>Pamfil Bilţiu>>>>>

Comentarii închise la STUDII ŞI CERCETĂRI – Pamfil Bilţiu: „Supravieţuiri de la strămoşii daci“


BIBLIOGRAFIE NECESARĂ – O carte importantă – Ioan Dan Bălan: „Măsuratul oilor“
August 11, 2007, 11:53 am
Filed under: bibliografie

Studiu şi reportaj, prinzând pe viu obiceiul măsuratului şi meditând asupra lui, cartea „Măsuratul oilor” de Ioan Dan Bălan, apărută la Editura Confluenţe, 2007, dovedeşte reale calităţi de etnograf.

Subliniind faptul că măsuratul este o tradiţie milenară, esenţială în viaţa oierilor din Valea Jiului, Ioan Dan Bălan face conexiuni cu sistemele de măsurare geto-dacice: „Este surprinzător să constatăm că măsuratul laptelui în practica păstoritului din judeţul Hunedoara se identifică, ca principiu, cu sistemul arhitectural al sanctuarului patrulater de la Costeşti, alcătuit din 36 stâlpi, şi, de asemenea, cu sistemul calendaristic al geto-dacilor, după care anul era împărţit în 36 săptămâni.”
Autorul află corespondenţe între numărul de stâlpi ai sanctuarului, numărul de săptămâni şi de zile din an şi măsuratul „în şase” (dar şi şase +1) cu găleata, măsura, cupa, ceea ce reprezintă dovezi ale unui sistem unitar de măsurare.
Trecând la reportajul la faţa locului la stânele din Valea Jiului, Ioan Dan Bălan remarcă rânduielile bine statornicite din vremuri imemoriale, atmosfera tonică, de încredere şi voie bună, cu care se desfăşoară măsuratul laptelui, prezentând, concret, mulsul laptelui la măsurat la o serie de stâne: Straja, Buta, Şiglău, Frunţi, Muncelul Birăonilor, Muncelul Dobrăii, Preluca, Cleanga, Dealu’ Popii, După Ogradă (Sălăşani) – Baru (făcând elastice hotarele zonei, către Strei), Sterminos. Sunt reţinute nume, fapte, locuri. Se subliniază faptul că instrumentele folosite la măsurat sunt, de veacuri, aceleaşi: ştirca şi cilindrul, haracul, cioiul, găleata, veadra. Sunt prezentate sistemele de măsurare în şase şi în şapte.

Pentru a circumscrie mai bine obiceiul măsuratului azi, sunt prezentate opinii ale unor personalităţi despre măsurat. Toate aceste opinii revelează >>>>>Elisabeta Bogăţan>>>>>

Comentarii închise la BIBLIOGRAFIE NECESARĂ – O carte importantă – Ioan Dan Bălan: „Măsuratul oilor“