REVISTA ROMÂNĂ DE STUDII ETNOISTORICE

~Pavel Panduru: „Putna de Almăj“

În spaţiul Arian carpatin dintre Nistru, Tisa şi Dunăre, Creştinismul timpuriu-prin Apostolul Andrei- a creat o civilizaţie supremă a României Orientale în secolele IV, V şi VI. „ Prin textele Călugărilor Sciţi, învăţătura Părinţilor Capadocieni şi a Sfinţilor Ierarhi, această civilizaţie influenţează hotărâtor lumea şi epoca noastră”. (prof. Titus Filipaş)

Ca o taină ea cuprinde în arcul Carpaţilor un triunghi al spiritualităţii româneşti numit fenomenul Putna – cu un vârf în Ţara de Sus – la nord- Putna Bucovina, cu altul în Ţara Vrancei- la sud-est – Putna Vrancea şi ultimul în Ţara Almăjului- la sud-vest – Putna Almăj, fenomen ce reprezintă „Sfânta Treime” pe pământ românesc, iar unghiurile simbolizează „ochiul lui Isus” în acest spaţiu.

Ca şi despre Carpaţi „ despre Putna nu e de trebuinţă a se spune că există pentru că, de fapt, certitudinea că există face parte din însăşi firea lucrurilor”. (prof.dr.Artur Silvestri). Ea este „sediul miraculosului spaţiu simbolic maximal şi aproape o coloană a Cerului”, aşezată acolo „printr-o conjuncţie astrală de Potriviri nenumărate”. (prof.dr.Artur Silvestri).

Pe teritoriul său s-au găsit obiecte din epoca neolitică la locul numit „Cozacica”.

Aşezarea îşi continuă existenţa, chiar dacă izvoarele nu o amintesc expres, prin cătune – „sălişte” – aşezări mici, precum „Iabâlcina”, aflată pe drumul ce vine de la Herculane-Mehadia la Bozovici.

Astfel de sălişte sunt amintite în documentele vremii ca făcând parte din districtul Almăj, fiind constituite din două până la zece familii, formate din români ortodocşi, vieţuind după vechea tradiţie în comunioane şi stând în serviciul cruzilor şi nobililor almăjeni. În anul 1402, proprietari ai moşiei „Sălin” şi „Iabâlcina” sunt fiii lui Dănilă de Tămăşel, iar la 1528 – în timpul regelui Sigismund cnezii Radu, Roia şi Dobre – au atacat pe Tămăşel cu privire la dreptul de proprietate asupra „Iabâlcinei” şi „Sălinului”. Aceste proprietăţi sunt reînnoite de către Ion Corvinul la 1447- lui Vasile Tămăşel.

Prima menţiune documentară a localităţii Putna – Almăj- este în anul 1577 cu prilejul procesului de moştenire a moşiei Putna între Ecaterina-soţia lui George Găman-subprefect în Caransebeş şi fiii Bertei Gaşpar, alături de almăjeni în oastea lui Mihai Viteazu. Localitatea este amintită de conscripţiile de la 1603 şi 1611. Celebrul Marsigli o află, la 1690, ca aşezare locuită în districtul „Halmaş”.

Populaţia districtului Almăj – are aşezări permanente pe platforme înalte care constituie locuri de refugiu bine apărate de incursiunile turcilor. După o recentă stăpânire turcească, prin pacea de la Carlovitz, la 29 ianuarie 1699, Almăjul, deci şi Putna – rămâne definitiv în posesia împăratului de la Viena.

În scopul fixării dărilor şi robotei, administraţia militară – austriacă efectuează primul recensământ al gospodăriilor în Almăj, la 1717, când Putna avea 13 case, iar la conscripţia din 1741 avea 32 de case.

Viaţa localităţii se schimbă o dată cu includerea în sistemul de apărare de margine-la 1774 când avea 41 case. Atunci populaţia îşi ducea viaţa în comunioane sub autoritatea capului de familie, cel mai destoinic şi cel mai bătrân ca agricultori şi păstori. Ei aveau 118 vite cornute, 7 cai şi 297 de oi. La 1791-Putna avea 177 locuitori, din care 95 bărbaţi şi 82 femei.

În perioade 1830-1832 se construieşte şcoală nouă de către compania de la Prigor, iar la 1843 era învăţător Ilie Valuşescu, (probabil fiu al satului) cu 54 de elevi.

Tinerii grăniceri almăjeni, printre care şi cei din satul Putna au colindat Europa cu prilejul numeroaselor războaie purtate de imperiu, ducând faima neamului românesc de bun luptător şi loiali ostaşi. Toţi şi-au adus contribuţia la păstrarea limbii şi neamului, a identităţii naţionale, ceea ce ar trebui să facă şi tinerii de azi.

La desfiinţarea graniţei, 1872, Putna avea 331 de locuitori şi un teritoriu de 6176 iugăre. În cadrul Comunităţii de Avere deţinea 2623 iugăre, ceea ce sperăm să obţină şi acum.

Din subscripţii se construieşte biserica – care este sfiinţită la 1896 cu preoţii Iosif şi Teodor Cîmpianu.

Satul Putna participă la primul război mondial cu 72 tineri din care 18 morţi, 3 invalizi şi 2 voluntari.

La Putna unde se găseşte una din cele mai frumoase privelişti din lume şi unde se află puterea de a fi curajos şi conştient – s-a construit o Mănăstire-din iniţiativa enoriaşului Zăvoianu Luca, ca loc unde sufletul găseşte iluminare, linişte şi pace, mântuire , pentru a putea fi ferit de înstrăinare şi degradare. Aici oamenii trebuie să găsească credinţa în Dumnezeu pentru a spera la normalitate.

Acesta este satul Putna din Ţara Almăjului, aşezat pe apa cu acelaşi nume – între două spinări de deal, unde omul găseşte esenţa vieţii: dobândirea mântuirii şi îndumnezeirea fiinţei umane imitarea modelului cristic.

Prof. PAVEL PANDURU

Dacă aş fi soare, voi aţi fi stele,

Dacă aş fi pământ, voi aţi fi poeme de narcise,

Dacă aş fi vânt, voi aţi fi floarea – soarelui,

Dacă aş fi râul Putna, voi aţi fi păstrăvi,

Dar nu,

Eu sunt părintele vostru spiritual, voi trebuie să fiţi stâlpii societăţii,

Voi trebuie să fiţi oameni, oameni adevăraţi,

Iubitori de limbă şi neam,

Creştini şi ortodocşi.

Lasă un comentariu so far
Lasă un comentariu