REVISTA ROMÂNĂ DE STUDII ETNOISTORICE


Pr. Alexandru Stănciulescu-Bârda: „Contribuţii privind dezvoltarea Dreptului la români“ (II)
Iunie 10, 2008, 6:55 pm
Filed under: studii

Legea. Legea vine de la Dumnezeu, apoi de la oameni. Cea de la Dumnezeu este cuprinsă în „tablele lui Moise” (VII, 44) şi trebuie să rămână nestrămutată. La fel şi celelalte legi cuprinse în Sfânta Scriptură: „Scriptura şi Sfânta Lege/D-andoaselea n-o înţelege” (VII, 149), adică nu trebuie s-o răstălmăceşti, s-o înţelegi în spiritul, ci nu în litera ei. Legea vine însă şi de la domni. Aceasta poate fi schimbată atât de domni, cât şi de popor, când n-o mai poate suporta: „Nevoia schimbă legea” (V, 380) şi „lipsa o frânge” (V, 391). Legile emise de domni sunt adunate în pravile, care se deosebesc unele de altele: „orice pravilă cu deosebirea ei” (V, 513). Tocmai de aceea „unde sunt multe pravile acolo este mai multă nedreptate” (V, 513). Pravila este ca sabia. O folosesc cei puternici ca să-şi cucerească privilegiile (IX, 81). Ea este „ca pânza de păianjen, tăunul o sparge, iar musca să prinde de mâini şi de picioare” (IX, 81). Legea ar trebui să fie pavăza celui drept, a celui slab, a celor care o păzesc. În astfel de cazuri ea ar trebui „de greşeli să te izbăvească, ca doctorul de boale” (IX, 81). Din păcate, nu este aşa în cele mai multe cazuri. >>>>>

Anunțuri
Comentarii închise la Pr. Alexandru Stănciulescu-Bârda: „Contribuţii privind dezvoltarea Dreptului la români“ (II)


SENSURI – Prof. Georgeta Diaconu: „Moş, Vatră, Ţară“
Iunie 10, 2008, 6:55 pm
Filed under: 1

Termeni simbolici pentru originea şi continuitatea româneasca

” Limba este tezaurul cel mai preţios pe care-l moştenesc copiii de la părinţi, depozitul cel mai sacru lăsat de generaţiile trecute şi care merită să fie păstrat cu sfinţenie de generaţiile ce-l primesc”, spunea cu multă dreptate marele nostru poet, Vasile Alecsandri. Între cuvintele preţioase şi legate în semnificaţie moştenite de la înaintaşii noştri se află şi moş, vatră, ţară. Moş este de origine traco-dacică şi înseamnă conform Dicţionarului explicativ al limbii române, „bărbat în vârstă”.Şi în limba mai veche „înaintaş, strămoş”, „bătrân dintr-un grup de oameni înrudiţi intre ei.” „Oh!pădure tânără!Unde sunt moşii noştri?… Unde sunt părinţii noştri?” (B. Şt. Delavrancea, „Apus de soare”) >>>>



Andrei Vartic: „Mioriţa, 160 ani de mister“
Mai 1, 2008, 11:54 pm
Filed under: 1

„O dată cu binele s-a născut şi răul, o dată cu lumina s-a ivit întunericul...”- Alecu Russo, Poezia poporalăI.

Se poate demonstra, aşa cum au intuit Russo şi Alecsandri, că în plan poetic şi ontologic (sau, dacă vreţi, sacru, hermeneutic, lingvistic etc) „Mioriţa” este una din cele mai superbe creaţii ale spiritului? Si că, aşa cum spunea şi Sadoveanu, nici Alecsandri, nici vreun alt poet, oricât de mare, n-ar fi fost în stare să compună „Mioriţa”? După opinia noastră – da! Adâncimea acestei complexităţi poetice este atât de uriaşă încât se poate spune chiar mai mult: „Mioriţa” nici nu poate fi cuprinsă integral de spiritul uman. şi că originea ei, aşa cum arăta Al. Hâjdău pentru Poezia Divină, poate fi mai veche decât fenomenul homo sapiens. Această afirmaţie, cel puţin la prima vedere, pare iresponsabilă. Cum aşa, o creaţie poetică scrisă cu litere şi cu foneme omeneşti, într-o limbă vorbită de peste 30 milioane de oameni, în metri obişnuiţi, cu o rimă simplă din 5 şi 6 silabe, cu o sursă destul de sigură la timpul când a fost descoperită – Alecu Russo, Soveja, >>>>>

Comentarii închise la Andrei Vartic: „Mioriţa, 160 ani de mister“


EPOCA REVELATIILOR – Napoleon Săvescu: „Călătorie în Dacia, ţara zeilor“
Mai 1, 2008, 11:53 pm
Filed under: 1

Legendele sunt un izvor permanent de cunoaştere a vieţii şi a credinţei populare din timpuri străvechi.
O călătorie de cercetare, la faţa locului, a trecutului îndepărtat al patriei mele – măreaţa Dacie – mi-a adus revelaţii uluitoare pe care sufletul meu însetat de adevăr şi dreptate le-a primit cu recunoştinţă şi infinită mândrie.

……………………………………………………………………………………………………………………………………

Marele Zeu, zeul suprem al celor văzute şi nevăzute, şi-a îndreptat privirea atotputernică spre Pământ şi a decis că este timpul să creeze fiinţe umane care să se bucure de frumuseţile şi bogăţiile terestre. Prin respiraţia sa divină, el a creat, întîi şi-ntâi, şapte zei pe care i-a numit Zeii Genezei. Conducătorul lor era Daksha, potrivit unei vechi legende din cultura vedică. După ce a cercetat cu atenţie întregul Pământ, Daksha a găsit, în sfârşit, cel mai frumos loc unde munţi mândri, acoperiţi de zăpezi, sărută înaltul albastru al cerurilor şi îşi desfată privirea pe întinsul dealurilor blânde,
>>>>>

Comentarii închise la EPOCA REVELATIILOR – Napoleon Săvescu: „Călătorie în Dacia, ţara zeilor“


LEGENDE -Elisabeta Novac: „Jidovul“
Mai 1, 2008, 11:52 pm
Filed under: studii

De mult, din vremurile vechi vieţuiau în pădurile din împrejurimile satului meu natal, Modoia, oameni uriaşi, care cu timpul au devenit tot mai rari prin locurile acelea. Amintiri despre ei mai păstrau uncheşii, aceia care treceau de optzeci-nouăzeci de ani şi care mai aveau vii şi mărturiile strămoşilor. Uriaşii locuiau în ascunzători săpate adânc în pământ, în miezul pădurii, prin văile negre, acolo unde nu erau tulburaţi de nimeni. Fiarele pădurii nu ajungeau până la ei şi apoi nici nu îndrăzneau, că erau imediat prinse, ca nişte jucării, de mâinile uriaşilor. Pământul, apa şi natura era tot ce le trebuia acestor oameni ai vremurilor apuse. Altfel duceau o viaţă ticnită în liniştea lor, din cariera de pământ, unde îşi făceau veacul.
„Trecea rar câte unul, spunea Moşul Mangu, de credeai că umblă un copac gol de frunze pe drum. Înfigea un picior în prundul Cernişoarei şi pe celălalt în dealul Scoruşului. Se ducea spre râul Luncavăţ. Rareori mergea pe lumină. De obicei ieşea când se îngâna ziua cu noaptea. Nu pricinuia rău nimănui, însă oamenii se temeau să dea ochi cu el şi asta din pricină că era ditamai namila şi circulau fel de fel de zvonuri în legătură cu prezenţa lui în pădurile noastre. I se spunea Jidov fiindcă erau uriaş, cu multă putere
.
>>

Comentarii închise la LEGENDE -Elisabeta Novac: „Jidovul“


STUDII – Pr. Alexandru Stănciulescu-Bârda: „Contribuţii privind dezvoltarea Dreptului la români“ (I)
Martie 20, 2008, 1:55 am
Filed under: 1

A. Preliminarii
Tema abordată nu a fost tratată în literatura română de specialitate decât sub forma unor referinţe
tangenţiale, mai bine-zis prin analiza întâmplătoare, sub aspectul dreptului cutumiar, a unor unităţi paremiologice, deşi în alte culturi tema a stârnit demult interes şi a generat analize ample2. Sperăm că prin această lucrare să stârnim interesul specialiştilor şi nu numai, astfel încât proverbul românesc să fie analizat în profunzime şi sub acest aspect.
Pentru alcătuirea prezentei lucrări am analizat un număr de aprox.120.000 unităţi paremiologice (proverbe, zicători, expresii) româneşti, aflate în colecţia lui Iuliu Zanne3. Fără îndoială că cercetarea poate şi trebuie extinsă la întregul tezaur paremiologic românesc şi sperăm că Arhiva Naţională de Folclor din Cluj-Napoca va reuşi cât mai curând să dea la lumină antologia exhaustivă a zestrei paremiologice româneşti, aşa cum şi-a propus. Lucrarea noastră nu reuşeşte să epuizeze tema; s-ar realiza atunci o adevărată teză de doctorat, ci nu doar o lucrare de seminar. Sperăm însă că vom trezi interesul şi vom face început unui şir de lucrări în domeniu. S-ar merita cu prisosinţă. >>>>>

Comentarii închise la STUDII – Pr. Alexandru Stănciulescu-Bârda: „Contribuţii privind dezvoltarea Dreptului la români“ (I)


SECRETUL SARBATORII – DATINI , OBICEIURI SI CREDINTE DE CRACIUN
Decembrie 13, 2007, 1:46 am
Filed under: studii | Etichete: , ,
Comentarii închise la SECRETUL SARBATORII – DATINI , OBICEIURI SI CREDINTE DE CRACIUN