REVISTA ROMÂNĂ DE STUDII ETNOISTORICE


~Gheorghe Şeitan: „Legenda Sargeţiei“

De la Dio Cassius (v.Hist.Rom.) aflam ca Decebal ar fi ascuns tezaurul statal sub albia raul-ui Sargeþia,prin devierea cursului apei,apoi readucerea lui la matca.Istoricii au avertizat ca ceea ce ni s-a transmis nu este decat o legenda calatoare(v.I.H.Crisan, Spiritualitatea geto-dacilor).Aceasta deoarece Diodor din Sicilia ne transmite si el o poveste petrecuta in Panonia, cu cateva sute de ani mai inainte.La el regele se numeste Audeleon iar raul sub care s-au ingropat comorile poarta numele Sargenþia (o coruptela de la Sargeþia).Faptul ca in timpuri si locuri istorice diferite se regaseste acelasi scenariu al ingroparii unei comori regale sub albia unui rau numit Sargeþia confirma mitul Apei Vii curgatoare unde au loc imbaieri rituale cu rol functional in purificari.Darul lui Traian catre templul inchinat zeului Cassios, acel corn de bou aurit, de fapt un rhyton luat din tezaurul dac, confirma natura religioasa a obiectelor de sub apa, care astfel capata virtuti sacre.Daca am merge inapoi pe scara istoriei, dincolo de Decebal si Traian, dincolo de Audeleon si Lisimah, putem ajunge la un timp mitic in care actanþii se transforma in personaje mitologice.Rolul lor in aceasta poveste este sa dea un sens si o utilitate divina Sargetiei.Sar, in limba sanscrita, inseamna curgere,suvoi, apa curgatoare,iar Geþia,de fapt Gieþia (conf. cu pronunþia sateasca) prin utilizarea lui „j” in loc de „g” (v.gie-jie) ca in graiurile banaþean si moldovan, devine Jieþia, femininul lui Jieþ, la randul sau un diminutival de la Jiu.Raul Jieþ are toate sansele sa fie Sargeþia dacica dar ar fi zadarnic sa se caute eventuale comori in albia lui caci, dupa cum am vazut legenda Sargeþiei exista inainte de Decebal.O concluzie logica este ca getii isi mai spuneau lor insisi jieþii,cei vii, nemuritorii.Alte argumente pentr o Sargeþie ca loc de purificari si pelerinaje sunt de discutat separat.
(2)  

Jietul izvoraste din muntii Parang.Etimologii au stabilit ca numele muntelui vine de la „parang”-dughie salbateca,mei (v.DEX).Insa dughia salbateca nu creste aici nici mai mult nici mai putin decat pe alti munti care,totusi, nu-si revendica numele de la aceasta erbacee.Anticul nume al Parangului trebuie sa fi fost Purang,un toponim intalnit si astazi in geografia Indiei,avand ca radacina „pura”-oras,cetate(in limba sanscrita).Brahma-pura in traditia hindusa inseamna „Cetatea divina”sau vorbind in termeni crestini,Imparatia lui Dumnezeu( v.R.Guenon,Simboluri ale stiintei sacre).Purusa hindus are aceeasi radacina etimologica, el fiind unicul cetatean ce se odihneste in cetatea sacra-grota din centrul inimii omului.In aceasta ipostaza el se aseamana cu Hristosul isihastilor,lumina mielului ce se imprastie in Ierusalimul ceresc.Din punct de vedere getic purusa este  daimonul Zalmoxis ce de la Herodot si pana la Strabon si mai incoace, spre noi, continua a ni se transmite prin istorie scrisa.Primul il vede retras intr-o camera subterana,construita special in acest scop, al doilea in pestera muntelui Kogaion, Muntele Viu al getilor,sau Koga *iu-on, Koga-jiu-on.Cu buna stiinta, ori repetand mecanic ceea ce auzisera,aproape toti cei ce scriu despre zeul get Zalmoxis vorbesc si despre un Zalmoxis aflat in grota inimii.Caci a calatori in Egipt nu inseamna doar a merge in tara cu acest nume ci si sistemul lumii fizice si mai ales trupul omenesc (v. Hermes Trismegistus,Corpus Hermeticum).Peregrinarile lui Fat-Frumos sunt tot atatea cai ale drumului daimonului  catre propia lui casa. Nu suntem departe de conceptia taoista cu privirere la lume ca un trup si universul interior ca o tara iar aceste coincidente provin din limbajul universal al alchimiei spirituale.Nu este cazul a detalia aici aspectele alchimiei getice, calea regala strabuna,subiect distinct, de sine statator.Retinem ca,daca Diodor din Sicilia scria despre legenda Sargetiei, in spatiul tracic, in jurul anului 3oo i.e.n.,rezulta ca, cel putin, tot de atunci trebuie sa dateze toponimele Jiet si Parang (Purang).Pentru ca ele constituie cele doua laturi ale legendei.Pe de o parte cetatea asediata (Pura) dupa spusele istoricilor o capitala statala, pe de alta parte raul ce curge in apropierea cetatii numit Sargetia, primind in matca sa tezaurul templului getic, cu functie ritual-religioasa,insamantandu-l cu lumina divina si dandu-i puteri magice.Legenda inca mai functiona pe diferite meridiane geografice, pe timpul lui Iordanes care, ne spune cum Alaric a fost ingropat impreuna cu comorile ce i-au apartinut, pe fundul raului Buseno, dupa ce  cursul i-a fost deviat, apoi readus la matca sa ( v.Iordanes, Getica) iar intr-un mod asemanator se povesteste ca a fost inmormantat si Attila.Episodul tradarii,respectiv al scoaterii tezaurului din rau pare a tine de interpolari ulterioare decaderii din timpul mitic,fapt confirmat de amanuntul ca, in timp ce Sargetia ramane aceeasi ca nume din sec III i.e.n pana in sec I e.n.insa in acest interval de timp  tradatorul difera, el se numeste, la Dio Cassius, Bicilis iar la Diodor din Sicilia, Zermodigestos.Mutarea centrului de greutate de la profan la sacru , de la planul istoric real la legendar si apoi la mit, in cazul Sargetiei, nu inseamna ca Traian nu ar fi capturat fabuloasele bogatii dacice pe care le-a dus la Roma.Se stie precis,exista si scene pe Columna ca uriase cantitati de aur si argint apartinand dacilor au cazut in mainele romanilor care si-au salvat astfel imperiul de la o grava criza financiara.Insa separarea apelor este necesara.Ramane de stabilit daca Parangul este una si aceeasi cu Kogayonul. Insa ceea ce stim cu mai multa certitudine este faptul ca si Muntele Sfant dacic si apa ce curgea alaturi de el aveau acelasi nume, adica Jiu, viu, sfant, nemuritor.La fel cum alte argumente vin sa se adauge pentru a afirma ca albia Sargetiei si locurile din preajma sa faceau obiectul unor pelerinaje si adunari cu caracter religios, initiatic, despre care trebuie vorbit separat.

GHEORGHE ŞEITAN

Anunțuri