REVISTA ROMÂNĂ DE STUDII ETNOISTORICE


~Petre Ciobanu: Documente etnoistorice: Hotarele satelor româneşti – Cazul Cupca (Bucovina)

Hotarele şi mărimea satului Cupca

Hotarele şi mărimea satului Cupca s-au schimbat odată cu trecerea rimpului. Deşi în uricul Iui Alexandru cel Bun nu s-au făcut precizări cu privire la hotarsle satului, când acesta i-a donat lui Ion Cupcea, din actele de hotărnicie efectuate ulterior de către trimişii divanului Moldovei, precum şi din hărţile întocmite în sec. XVfU-XX se pot trage următoarele concluzii:

Hotarul cu satul Corceşti precum şi cu Târnauca (înglobat ulterior în Frătăuţii Noi) a rămas neschimbat (Hotarnica satului Cupca din 15 octombrie 1761; Hotarele satului Corceşti din 1783; harta Otzellowitz din 1790). Acest hotar începea pe culme, la izvoarele pârâului Tomescu şi se întindea spre apus pe Obcina Dealului până Ia pârâul Corcească. Hotarul a fost arătat de bătrânul Ilie Tărâţă din Cupca: două movile găunoase – Obcina. Hotarul ou satul Pătrăuţii de Jos a suferit cele mai mari schimbări. Hotarul iniţial a fost probabil pe dealul Crucii, pe linia de separaţie a apelor dintre pâraiele Pătrăuţi şi Corcească. În secolul XVIII, vecinii (iobagii) boierului Gheorghe Turculeţ, proprietarul satului, au uzurpat terenurile cupcenilor de pe versantul stâng al pârâului Corcească ajungând până la albia acestuia. La reclamaţia egumenului mănăstirii Putna, în 1761, divanul Moldovei trimite pe biv-vel paharnicul Vasile Buhăescu şi pe vornicul de poartă Lupu Hadâmbul ca să rezolve litigiul. Chestiunea fiind deosebit de dificilă, se apelează ia arbitrajul mazilului Volcinschi. Ca urmare a măsurătorilor făcute şi a arbitrajului lui Volcinschi, mănăstirea Putna cedează boierului Gheorghe Turculeţ partea superioară a versantului stâng al pârâului Corcească cuprinsă între culmea Dealul Crucii şi mijlocul versantului. Lipsa de denumiri toponimice suficiente din hotarnică ce a fost redactată cu această ocazie nu permite alte precizări.

Din acelaşi motiv, în ceea ce priveşte limita dintre Pătrăuţii de Sus şi Cupca de pe malul stâng al Şiretului Mic nu se pot face afirmaţii certe. Este foarte probabil ca limita dintre cele două sate să fi fost mult mai la vest în raport cu cea actuală, poate chiar pe pârâul Ghirvas.

Apare surprinzător faptul că în hotarnică făcută în anul următor, 1762, la 29 mai, de către stolnicul Vasile Başotă, se revine la hotarul vechi dintre Pătrăuţi şi Cupca şi anume pe albia pârâului Corcească. Acest hotar a rămas neschimbat până în prezent. Tradiţia orală a sătenilor din cătunul Pariste păstrează până astăzi amintirile acelei uzurpări de moşie.

Hotarul dintre satul Cupca şi satele Ropcea şi Iordăneşti (fost Ardăneşti) a rămas neschimbat. Din hotarnică satului Iordăneşti din 18 august şi 4 septembrie 1783 (F. Wickenhauser, 1862) se poate reţine că hotarul dintre aceste sate a urmărit culmea (obcina) ce separă bazinul hidrografic al râului Şiret de cel al Şiretului Mic. Locul unde se întâlneau hotarele satelor Cupca, Iordăneşti, Carapciu pe Şiret şi Suceveni (Tomeşti) s-a numit în secolul a! XVIII-lea Cornul lui Cardos -Cornul la ceardac în sec. XIX şi Cornet, în sec. XX.

Şi hotarul dintre Cupca şi Suceveni (Tomeşti) a înregistrat modificări în decursul timpului. Astfel, pe malul stâng al Şiretului Mic, hotarul dintre cele două sate s-a fixat probabil la sfârşitul s?c. XIX pe pârâul Perşuv. În harta Otzeilowitz din 1790. partea de pe Lan a satului Suceveni era înglobată în satul Cupca. Pe malul drept al Şiretului Mic hotarul dintre cele două sate a fost fixat de către marele căpitan Petre Cheşco prin hotarnică sa din 20 octombrie 1754 (T. Bălan, 1939) pe pârâul Humei (numit ulterior Humena), lucru confirmat şi de harta Otzeilowitz în 1790. Ulterior, hotarul dintre cele două sate s-a mutat pe pârâul Tomescu unde se găseşte şi astăzi.

Anunțuri