REVISTA ROMÂNĂ DE STUDII ETNOISTORICE


~Cristian Neagu: „Ruşii lui Asan“

Pornit din periferia sud-vestică a Bucureştiului, intrând în zona administrativ teritorială a jud. Giurgiu, D.J. nr. 6 după ce traversează râurile Ciorogârla, Sabar, Argeş şi Neajlov, în apropierea comunei Ghimpaţi lasă a i se desprinde –cotind spre dreapta- D.J nr. 61, care după ce va parcurge comuna Letca Nouă şi Pădurea Letceanca, va fi întâmpinat de primele case, şi „coasta” cimitirului, –peste heleşteu- la intrarea în satul Milcovăţu, locaţie cu un superb peisaj natural, mult prea adâncită în anonimat, întocmai subiectului pe care îl vom dezbate, şi pe care îl vom extrage din istoricul destul de nebulos al acestui sat.

Distinsul cititor, va trebui informat de faptul că până în anul 1975, pe plăcuţa ce marca intrarea în localitate, scria cu majuscule: „RUŞII LUI ASAN”. Personal, m-am întrebat de foarte multe ori, ce eveniment a putut determina însuşirea acestei denumiri, căutând să obţin mărturii în acest sens de la bătrâni, existând posibilitatea, ca prin transmitere orală, să mi se reproducă ceea ce auziseră aceştia la părinţii ori bunicii lor. După foarte multe istorisiri, (cele mai frecvente se refereau la un episod încadrat războiului de independenţă) presărate din plin cu ambiguităţi, am avut –oarecum- şansa de a-i întâlni pe „şcoliţii” satului. Reluând întrebările, aveam să aflu cu surprindere că şi înainte de 1877, bunicii lor erau „din ruşi”. Roşu Perceptoru, învăţătorul Cîtcîdaţ, şi nea Ancu –„vînător pe Bălăşcuţa”-  şi-au amintit de „bolgori” câteva familii a căror rădăcini genealogice sunt pierdute pe undeva prin Bazargic, dar care, –nu s-a putut preciza de când- au convieţuit onorabil alături de clăcaşii autohtoni. Unul din ei a fost Ilie Doctoru, căsătorit cu oacheşa Neaga, om de mare ispravă, gospodar, şi „dregător de oase”, din care cauză i se trăgea şi „polocru”, răposat în 1964, fără a se mai şti ceva de urmaşi.

Reţinând minimul de informaţii prezentat mai sus, vom solicita arhivelor istoriei tot ceea ce ne va conduce către un Asan şi ruşii săi. După studierea îndelungată a fişierelor Academiei Române, surpriza avea să fie copleşitoare. Un document semnat de Papa Innocentius al III-lea,descria transformarea geofizică a teritoriilor din sudul Europei la sfârşitul sec. XII şi începutul sec. XIII, perioadă în care România este administrată teritorial de familia Asăneştilor, iar Ioniţă Asan cu reşedinţa la Târnovo, este menţionat „rex valachorum et bulgarorum”

Acum este cât se poate de clar efectul confuziei. Migrând în Câmpia Dunării, bulgarii au fos luaţi drept ruşi de către autohtoni, iar mai apoi au rămas porecliţi,ruşi ai lui Asan.

CRISTIAN NEAGU


Lasă un comentariu so far
Lasă un comentariu



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s