REVISTA ROMÂNĂ DE STUDII ETNOISTORICE


ANALIZE ŞI CERCETĂRI – Adrian Botez: „Crăciunul, Anul Nou, Ursul – în tradiţia tracico-românească“
Decembrie 12, 2007, 4:28 am
Filed under: 1, studii

Tradiţia creştină şi cea „păgână” se împletesc şi se contopesc atât de ciudat, în ce priveşte semnificaţia Crăciunului şi Anului Nou, la români, încât simţim nevoia să ne alăturăm unor vestiţi folclorişti şi iniţiaţi, spre a decanta măcar câteva simboluri abisale, pre-creştine.
Puţini dintre copii mai simt, astăzi, în localităţile României, cum sufletul lor e cuprins, în nopţi îngheţate, înalte şi strălucind de lumini gheţoase şi magice – de o teribilă nelinişte, în care teroarea mistică se amestecă, inexplicabil, cu bucuria ascunsă – precum atunci când începea, pe vremuri, să se desfăşoare, pe uliţe şi străduţe, marele, tainicul şi blândul Spectacol-Ritual al Crăciunului, respectiv cel efervescent, violent şi fermecat al Anului Nou. Se simţea, în aer, cum plutesc duhurile puternice ale unor bătălii crâncene – şi noaptea părea, totodată înspăimântătoare şi magică: în case, gospodarii, cu toată familia strânsă în jurul vetrei, în care jarul (de pe urma arderii unui buştean enorm) pâlpâia misterios – aşteptau să se petreacă ceva cu totul extraordinar şi minunat. Pe uliţe, pâlcuri de măşti terifiante, obiceiul ca marile cete de „iniţiaţi” să-i ia la goană, prin zăpadă, pe copiii-„mucoşii” curioşi, dar neiniţiaţi – făceau, de Anul Nou, spaima şi deliciul sărbătorii. Şi, mai cu seamă, URSUL-Mască, în acest teatru sacru, cu scălâmbăielile şi mormăielile lui ameninţătoare – era centrul groazei şi atenţiei fascinate!

Despre Crăciun, Petru Caraman, în Substratul mitological sărbătorilor de iarnă la români, Iaşi, 1931 – spune: „Crăciunul pare a cuprinde
>>>>>

Anunțuri
Comentarii închise la ANALIZE ŞI CERCETĂRI – Adrian Botez: „Crăciunul, Anul Nou, Ursul – în tradiţia tracico-românească“





Comentariile sunt închise.