REVISTA ROMÂNĂ DE STUDII ETNOISTORICE


Analize – Ioan Dan Bălan: Un cuvânt-înainte la o carte despre „Măsuratul oilor“
Octombrie 2, 2007, 7:39 pm
Filed under: studii

Gândul nostru de a scrie cele care trebuiesc despre urmaşii cei adevăraţi ai strămoşilor daci, adică despre locuitorii din Depresiunea numită Valea Jiului şi locuitorii din partea superioară a Văii Streiului, ne-a obligat la o amplă, profundă, prelungă şi perseverentă cercetare, mai întâi în rang folcloric. De ce oare ? Pentru că folclorul, fiind creaţie colectivă, nu reprezintă doar un singur punct de vedere, adică părerea unui singur autor (chiar scrib, copist, cronicar etc.), asta însemnând că adevărul, cel căutat de noi cu responsabilitate şi ardoare, s-a păstrat cât mai in nuce, nealterat, „necorectat” pe ici-colo…
Pe de altă parte, lucrarea noastră a fost încurajată, în timp, şi de câteva afirmaţii descoperite în alte lucrări, cele care confirmă că, în aceste zone, băştinaşii (înfrăţiţi « peste munte », după cum se va v
edea! ) sunt, fără îndoială, urmaşii adevăraţi ai dacilor, lucrări care sunt istorice…
De exemplu, în lucrarea COLONIA ULPIA TRAIANA AUGUSTA DACIA SARMIZEGETUSA, Editura Sport-Turism Bucureşti, 1984, Hadrian Daicoviciu şi Dorin Alicu afirmă : « Alegerea de către împăratul Traian a locului pentru oraşul care-i va purta numele n-a fost întâmplătoare : prin aşezarea sa metropola provinciei se bucura de anumite avantaje strategice şi economice. Munţii Retezat la sud şi Munţii Poiana Ruscă la nord constituiau bariere naturale greu de străbătut pentru eventualii atacatori. Dinspre vest, culoarul Timiş – Bistra era apărat de puternicele castre de la Tibiscum (azi Jupa) şi Voislova, primul situat la o distanţă mai mare, celălalt în imediata apropiere a Sarmizegetusei romane. Spre nord-est, securitatea oraşului era asigurată de castrul de la Micia (azi Veţel), iar dinspre sud-est accesul prin Valea Jiului sau prin pasul Vâlcan era controlat de castrul de la Bumbeşti. În felul acesta, capitala, al cărei territorium se întindea de la Tibiscum la Micia şi poate până la intrarea Jiului în defileu, se putea dezvolta în linişte .»
« Pe de altă parte, o climă stabilă, sănătoasă, ferită de vânturi puternice, de inundaţii sau secetă, cu veri lungi şi ierni bogate în precipitaţii, era propice practicării agriculturii, câmpia şi dealurile dinspre est fiind, fără îndoială, şi în antichitate,
>>>>>Ioan Dan Bălan>>>>>

Anunțuri
Comentarii închise la Analize – Ioan Dan Bălan: Un cuvânt-înainte la o carte despre „Măsuratul oilor“





Comentariile sunt închise.