REVISTA ROMÂNĂ DE STUDII ETNOISTORICE


LEGENDE SI ARGUMENTE – Nicolae Andrei: „Lotrul“
Iunie 3, 2007, 11:51 am
Filed under: consemnari

LEGENDE ALMĂJENE

În anul 1773 împăratul Iosif al II-lea a venit la Bozovici, iar Almăjul devenise zonă grănicerească. Almăjenii nu doreau din demnitate să devină grăniceri, dar şi de frica turcilor care treceau munţii şi prădau zona.Cei care nu s-au supus ordinelor împărăteşti de a deveni grăniceri, s-au retras prin păduri formând grupuri de lotri. Autorităţile îi urmăreau, numindu-i răufăcători şi hăituidu-i ca pe nişte fiare sălbatice.În 1788 izbucnise un război cumplit, iar turcii invadaseră Almăjul, pustiind satele şi luând robi. Şi, pentru că cele două companii de grăniceri nu puteau face faţă, interveniseră şi grupurile de răzvrătiţi, alungând turcii peste Dunăre. Erau şi ei oameni, aveau familii şi rude şi nu puteau sta deoparte. Fapta lăudabilă le-ar fi adus iertarea dacă ar fi predat armele şi s-ar fi aşezat la casele lor. Altfel, rămâneau pe mai departe lotri. Oamenii de rând nu-i vedeau ca pe nişte hoţi de codru, ci mai degrabă ca pe nişte binefăcători şi ocrotitori. Un asemenea grup de haiduci se ascundea pe dealul Stăniei, din apropierea Prigorului, adăpostindu-se pe la sălaşele oamenilor.

Era o toamnă târzie şi bruma începuse să dezgolească pădurea. Bologa (pentru că el este lotrul din povestea nostră), venea împreună cu soţia cu carul cu fân. Avea pâmânt pe Iabîlcina şi pe Salin şi începuse să tragă fânul pentru iarnă. Purta boii de funie şi cânta încet, îngânând parcă scârţâitul carului. Soţia lui mergea în spatele căruceanului, pentru a pune piedica la roată acolo unde era nevoie.Deodată carul se opri, iar femeia ieşi în marginea drumului să vadă ce s-a întâmplat. Nu mică îi fu mirarea când văzu vreo doisprezece bărbaţi cu puştile la ei, care stăteau în drum căutând parcă motiv de ceartă. Bologa transpiră tot şi, după ce opri carul, le dădu „ziua bună”. Lotrii îi cerură doan (tutun) şi începură să-l ispitească despre poterele care îi căutau.În timp ce ei vorbeau, unul dintre lotri se uita mai mult la nevastă, iar Bologa se făcea că nu vede. Aveau inima cât un purice şi el şi soţia, pentru că cine ştie ce se putea întâmpla din întâlnirea asta. Doamne fereşte! Să nu îi ia lotrii nevasta sau să-l oblige pe el să meargă cu ei. După ce aflaseră cum îl cheamă, unde stă, şi după ce pufuiseră câte o ţigară fiecare, se dăduseră din drum la o parte. Îi spuseră lui Bologa că>>>>> Nicolae Andrei

Anunțuri
Comentarii închise la LEGENDE SI ARGUMENTE – Nicolae Andrei: „Lotrul“





Comentariile sunt închise.