REVISTA ROMÂNĂ DE STUDII ETNOISTORICE


Alexandru Stănciulescu Bârda: ” Documente etnoistorice din sec. XIX ” (II)
Aprilie 28, 2007, 3:14 pm
Filed under: studii

Epoca medievală este foarte bogat documentată (perioadă destul de lungă, plină de evenimente mai apropiate în timp, care au putut fi păstrate mai bine în „cronica” nescrisă a românilor). Predominante în această perioadă, sunt migraţiile popoarelor. Denumirile popoarelor migratoare sunt puţine (şi cazul este explicabil). Certă este, însă, atestarea acestor fenomene istorice. Aflăm, din tradiţia populară, de goţi. de căpcăuni, de tătari, de turci şi de unguri. Alteori, migratorii se numesc cu termenul general de „păgâni” sau „limbi străine”. Relatările sunt, însă. adesea, cutremurătoare. Amintirea goţilor e vagă, dar ea s-a păstrat, în special, în formulele cu care se speriau copiii, în blesteme şi ameninţări. Amintirea căpcăunilor este, însă, foarte frecventă. Sunt consideraţi uneori monştri, un fel de combinaţie om-animal, alteori oameni sălbatici. Peste tot, însă căpcăunii au lăsat amintirile unor cruzimi oribile, de neuitat. Sunt relatate fapte şi întâmplări din relaţiile populaţiei autohtone româneşti cu aceşti migratori. Jafurile, uciderile, robiile, canibalismul sunt doar câteva dintre mijloacele cu care aceştia se făceau temuţi. Considerăm că este vorba, în realitate, de o ramură a tătarilor, câpceacii, despre care amintesc unele cronici turceşti. Istoric vorbind, nu este atestat vreun popor cu denumirea de „căpcăuni”. Tătarii au lăsat urme numeroase în tradiţia populară. Pe aproape întreg cuprinsul ţării întâlnim „cetăţi ale tătarilor”, locuri, fântâni, gropi, movile, morminte şi amintiri ale lor. Nenumărate biserici, mănăstiri, sate, cetăţi şi târguri au fost jefuite, incendiate sau pustiite de către tătari. Numai răsfoind răspunsurile la Chestionarul lui Al. Odobescu, ne putem da seama de flagelul pe care l-au reprezentat aceste populaţii asiatice pe pământul ţării noastre. Legendele şi amintirile despre robiile tătăreşti sunt aproape identice cu acelea referitoare la căpcăuni şi aceasta este o dovadă în plus să considerăm căpcăunii drept câpceaci. Având relaţii care s-au întins de-a lungul câtorva sute de ani, românii au păstrat vie amintirea turcilor. Oameni prădători, răzbunători, nedrepţi, cruzi, lăsau jale şi scrum în satele şi târgurile prin care treceau. Sunt relatate fapte, alteori balade şi legende despre turci şi atrocităţile săvârşite de ei. Fie în grupuri mici, fie organizaţi militar, turcii aduceau cu ei moarte, jale. zbucium şi pieire. Toponimia şi paremiotica vin să>>>>> Al. Stănciulescu Bârda

Anunțuri
Comentarii închise la Alexandru Stănciulescu Bârda: ” Documente etnoistorice din sec. XIX ” (II)





Comentariile sunt închise.